Top

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare ?

magnify

“Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” sau “Ce vrei sa fii cand vei creste mare?” sau niste intrebari pe care, cu totii, le-am auzit in copilarie si pe vremea aceea, cu totii aveam visele noastre. Tin minte ca majoritatea fetelor, din copilaria mea, isi doreau sa devina asistente, iar baietii probabil piloti de formula 1, astronauti sau naiba mai stie ce. Eu tin minte ca imi doream sa devin conductor de tren, sa conduc trenul si .. cam atat. Ciudat e ca nu aveam nicio legatura cu trenurile sau cu vre-un conductor de tren, totusi .. oarecum visam la asta, dar nu tin minte sa ma vad fizic in postura de conducor de tren.

Cand am mai crescut, tin minte ca visam sa conduc o masina (din aia cu 2 locuri si joasa) neagra, si .. cu faruri negre. Tin minte ca ii povesteam mamei (parca) despre masina asta cu.. faruri negre si cand m-a intrebat cum vor lumina farurile negre in negrul noptii .. parca .. m-am luminat si am renuntat la chestia asta cu farurile negre.

In fine, sa trec la subiect .. Tin sa cred ca, la un moment dat, in viatza, ajungem, fiecare dintre noi (sau poate doar unii dintre noi), sa ne dam seama care este menirea noastra in viatza.. sa ne dam seama ce vrem sa facem intr-adevar.

Revenind sau continuand paranteza de mai devreme, pot spune ca am ajuns inca de mic sa fiu pasionat de butoane si de intrerupatoare si apoi, in clasa a 2-a (in 1990) am descoperit la biroul mamei mele … CALCULATORUL ! WOW ! Era un x286 sau .. nici macar atat, dar tin minte ca era totul pe engleza (eu nu stiam engleza pe vremea aia) si aveau un program “print master” care facea tot felu` de prinuri, bannere si chestii desenate (invitatii & stuff). Nu imi aduc aminte prea multe de pe vremea aia, doar pot spune ca stiam sa folosesc programul respectiv si cam tot ce era pe acel calculator fooarte bine. Nu ma intrebati cum, ci pur si simplu stiam. (Stiu ca pare o chestie luata din filme, dar cam asa era). Peste cativa ani stiu ca parintii mei au dat o gramada de bani ca sa ne cumparam si noi calculator acasa .. In fine, nu vreau sa intru in detalii .. ci vreau sa spun doar ca am avut 2 calculatoare acasa cu care m-am tot “jucat”, le-am stricat, le-am reparat si le-am invatzat cat am putut de bine. Aproape singur am invatzat si primul limbaj de programare, BASIC. Facusem tot felul de programele ciudate, care mie mi se pareau mari realizari :)

Cand eram in finalul clasei a 4-a maica-mea mi-a gasit o scoala generala unde cica era o clasa “speciala de informatica”. Foarte bucuros am invatzat bine la matematica si am intrat acolo, dupa care .. dupa o luna de orar provizoriu, in care nu apareau orele de informatica, a aparut si orarul definitiv, unde .. tot nu aparea nicio ora de informatica. Atunci m-am dus la diriginta si am intrebat-o “-de ce nu avem ore de informatica?” si ea imi spune “-pai de ce vrei tu ore de informatica?” si eu ii raspund “-pentru ca aceasta clasa este o clasa speciala de informatica?!” si apoi raspunsul ei .. “-gresit, dragul meu, aceasta este o clasa cu profil MATEMATICA INTENSIV”. Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte si am rabdat 3 ani cu matematica intensiva pentru olimpici si ore de romana la fel, dupa care m-am mutat in clasa a 8-a la liceul din spatele blocului (liceu sportiv) unde s-au vazut matematica si romana invatate in celalalt liceu. :)

In fine .. se termina clasa a 8-a si .. urma marele pas catre liceu. Desigur, tot mama mea, mi-a gasit la un liceu, o clasa “de informatica”, clasa care, spre surprinderea si bucuria mea, chiar a fost o clasa de informatica. Au fost 4 ani de liceu destul de ok, dar in care nu s-a prins cine stie ce informatica de mine. Au fost chestii la cere eu ii invatzam pe profesori, dar chestii care nu prea mi-au placut (gen Pascal & C+ whateva`). A venit si facultatea cu materii mai simple si unele mai grele. Nici aici nu s-a prins cine stie ce programare de mine, dar pasiunea pentru calculatoare ramane, extinzandu-se mai mult spre ramura de internet, desigur, ramura ca avea sa se dezvolte destul de mult in aceata perioada.

Revenind din nou la subiect, inca din clasa a 11-a sau .. a 12-a .. mi-am gasit, parca, menirea in viatza. Mi-am dat seama ca imi place foarte mult muzica, radioul si mass-media in general. Cand eram mic, tin minte ca mixam tot felul de casete cu muzica, imi cumparam casete si ascultam foarte mult “radio vest” (actual West City Radio Timisoara). Tin minte ca am ascultat Radio Vest inca din primele ore de emisie, in care doar canta muzica si se faceau teste. Ma trezeam cu radioul si adormeam cu radioul. Asadar, undeva in anul 2000 (daca nu ma insel), poate 2001 am ajuns sa pasesc in ProFM si ProTV Timisoara. Chiar daca nu faceam mai nimic, stateam cu DJii din radio si le priveam munca foarte entuziasmat. Incet incet mi-au aratat si mie cam cum functioneaza treaba si chiar am ajuns sa “fac butoane” in locul lor, la un moment dat faceam butoane cand ei erau plecati in concedii samd. In primii 2 ani nu am fost platit cu absolut nimic, dar imi facea o foarte mare placere cand veneam de la liceu, respectiv facultate, sa vin direct in radio si sa stau pe acolo. Apoi, pentru ca toata lumea vedea ca imi dau interesul, am fost angajat oficial si deja aveam atributiile mele acolo. Am ajuns ca, la un moment dat, sa am o rubrica in emisiunea locala si mai tarziu chiar faceam program de 3-4 ore, cand colegii mei lipseau (din cand in cand) sau faceam cate 2 saptamani, pauza 2 saptamani si apoi inca 2 saptamani de emisie, in perioada verii, cand colegii mei erau plecati in concedii. Aveam impresia ca seful statiei locale nu stia ca eu fac emisie si oarecum, parca stiam ca el nu e de acord, dar eu faceam si eram bucuros cand ma auzeau prietenii sau primeam feedback de la ascultatori la concursuri sau pur si simplu sunand pe telefonul din emisie sa imi ureze “craciun fericit” sau sa ma intrebe ce mai fac. Tin sa cred ca eram mai rebel, mai nebun si, in fine, putin diferit fata de ceilalti dj locali si defapt, incercam sa fiu, oarecum, ca si DJii de la Bucuresti, de la care incercam sa invatz tot ce faceau, cum vorbeau, samd. Totul a mers destul de bine, in perioada asta am inceput sa merg si prin cluburi si sa cunosc lumea noua (DJ, patroni de firme care-si faceau reclame la radio, oameni din publicitate, samd). Eu si colegii mei faceam si spoturi (reclame) si eram foarte mandru de mine, cand eram acasa, si auzeam la radio o reclama cu vocea mea si facuta de mine ;) Am ajuns sa am reclame, cu vocea mea (si chiar vocea mea pe stiri) la ProTV Timisoara. A fost o perioada foarte placuta din viatza mea. Din pacate, radioul era in timpul facultatii asa ca .. pe la facultate ajungeam doar prin sesiune si .. inainte de sesiune cu proiecte si teme si programe facute :)

Tin minte ca mai erau cateva luni si anul 2005 se termina. Am iesit dintr-o relatie (sentimentala) si am intrat in alta. Am cunoscut-o pe Carmen. Ea era din Bucuresti. Ne-am cunoscut pe internet, mai exact pe forumul ProFM. Ea era (si inca este) o mare fana de ProFM. Eu, chiar daca eram proefemist, eram, in acelasi timp, un mare fan al postului de radio la care lucram. Cu Carmen am tot vorbit pe net si la telefon, pana cand, ea s-a hotarat sa vina la mine la Timisoara, sa ne cunoastem personal. Am asteptat-o la gara, ne-am vazut, ne-am cunoscut si .. ne-am indragostit. A venit Craciunul, eu faceam emisiune la radio, am luat-o si pe ea sa vada si i-a placut foarte mult ce a vazut pe acolo. Dupa anul nou, Carmen s-a intors la Bucuresti .. am continuat discutii pe webcam si pe messenger si din cand in cand, mergeam eu la ea, la Bucuresti sau venea ea la mine, la Timisoara. Imi doream tot mai mult sa fim impreuna si cautam oarecum un job.

Serban si Dani au fost cei care m-au ajutat sa vin in Bucuresti. La KissFM era nevoie de un ITist. Eu eram disponibil asa ca .. am venit. Pe 1 aprilie s-a intamplat mutarea si respectiv angajarea mea in Bucuresti, la KissFM. Am descoperit aici un colectiv tanar si niste oameni cu care m-am inteles foarte bine inca din primele zile. Incet incet am ajuns sa-i cunosc pe toti si, stiau ca atunci cand au o problema cu calculatoru, trebuie sa apeleze la Ciprian sau la mine :) Amandoi incercam sa-i ajutam in masura disponibilitatii. In fine, la un moment dat am fost trimis la PrimaTV, pe postul de IT, timp de 2 saptamani, cat ITistul de acolo, Razvan, a fost plecat in concediu. Razvan s-a purtat foarte frumos cu mine, mi-a dat toate parolele, m-a prezentat tuturor, a dat numarul meu de telefon tuturor samd. In cele 2 saptamani m-am integrat foarte usor in colectivul de la Prima, dupa care am revenit inapoi in radio, dar nu pentru mult timp. In radio am mai stat o luna sau doua … dupa care am fost detasat, cu totul, in PrimaTV, unde sunt si acum, tot pe postul de IT.

Mai sunt 3 luni si implinesc 1 an de Bucuresti :)

Imi place sa ajut lumea, imi place ce fac la IT, dar, undeva in inima mea, imi doresc sa fac si radio si… poate o sa fac, la un moment dat .. nu ma grabesc nicaieri.

Totusi, stau si ma gandesc la cei care fac o facultate cu un profil ciudat si apoi lucreaza ca vanzatori sau ca secretare sau .. nush .. joburi .. mai ciudate. Oare oamenii astia au un scop in viatza? Asta si-au dorit sa faca toata viatza? E ciudat sa mergi prin viatza si .. sa vezi unde te duce soarta sau sa mergi prin viatza cu un scop precis, sa visezi la ceva..

Cineva zicea “daca-ti doresti ceva tare de tot, cu siguranta ti se va indeplini !”. Eu cred in chestia asta si tin sa cred ca visele se implinesc, dar, trebuie sa le ajuti si tu sa se implineasca si, desigur, trebuie sa iti doresti tare mult acest lucru !

Asadar, nu stati degeaba, puneti mana si faceti ceva sau .. doriti-va sa faceti ceva !

Written by: OLiX

Sunt OLiX :) Atunci cand nu postez pe blog ma auzi la radio sau ma vezi pe instagram!

Latest comments

  • Kittutza 25 March 2008, 23:14

    uite ca ai avut dreptate sa crezi in vorbele astea “daca-ti doresti ceva tare de tot, cu siguranta ti se va indeplini !” :) acum lucrezi si la radio :D

    Kittutza’s last blog post..Marti…

  • DJ_PsyHOtiK 9 September 2008, 21:03

    vezi k n-ai semant faza cu kestie lunga;))

  • romeo 21 June 2010, 11:52

    Bravo Olix. Tin minte cat de mult iti placea in radio, dar si ca ne-ai ajutat foarte mult. Nu cred ca ti-am spus vreodata multumesc… Multumesc!
    Succes

Post a comment