ce te faci daca ii ignori, incerci sa-i eviti si ei tot ‘atarna’ prin preajma ta ??????
si eu am în jurul meu persoane care nu sunt “genul meu”, dar din pacate nu pot sa fiu sincera si sa le spun in fata. Mai bine le ignor (((e mai simplu

Gogule tu a cui mai esti?:))

In unele situatii e bine sa te comporti asa cu anumite persoane care exagereaza si nu iti dau seama ca nu este dorit/a in cercu de prieteni.
Si daca esti Arogant , ce ? Pana la urma cine te accepta , te accepta asa cum esti :) .

De acord cu tine. E ca la magazin: aceasta unitate isi rezerva dreptul de a-si alege clientii…

indiferenta doare cel mai tare si e cel mai bun remediu impotriva “gandacilor” >:)

multi traiesc, la un moment dat, in colturi paralele.
ne dorim atat de mult sa fim pe langa cineva (si nu ma refer doar pe langa persoanele publice)incat nu ne dam seama ca persoana respectiva nu prea isi doreste pe langa noi.
suntem atat de ocupati sa gasim metode prin care sa-i fim prin preajma sau sa-i atragem atentia, incat nu observam ca si ea incearca din rasputeri sa ne arate ceva. contrariul.

d’aia cred eu si sustin cu tarie ca e bine sa vorbesti. e bine sa ni se aduca aminte ca nici noi nu vrem pe oricine alaturi, pentru ca tindem sa uitam.

si sunt persoane faine care se trezesc si care au avut un moment de relativa pierdere a omului fain din ele, tocmai pentru ca erau prea preocupate sa arate ca merita sa fie cunoscute. si iti multumesc atunci cand prin sinceritatea ta le reamintesti ca valoreaza mai mult.

si mai sunt oameni care isi imagineaza nedreptati, rautati si arogante. dar despre ei nici nu ma obosesc sa vorbesc.

eu multumesc de fiecare data cand citesc ceva care ma clatina putin. si asta, asta chiar e un post care zguduie daca esti un om care are capacitatea de a fi zguduit. si cred ca printre cititorii tai sunt multi astfel de oameni.

asadar, multumesc :)

atitudine de admirat !

Hahaha, Florin Grozea tocmai a recunoscut ca e genul ala de persoana agasanta. :P

Stii foarte bine ce am vrut sa spun (din respect, n-o sa ma ofer sa traduc, ar fi nepoliticos). :D

si cand ma gandesc ca prima data cand l-am vazut pe olix, stiam cine e, dar putin ma interesa :D.
pe urma am inceput sa urmaresc partydul, mai ales ca in perioada aia exista si pe webcam. si la aproape un an dupa, am fost prima data in studio. :)

Of si mie mi se intampla asta. Problema e ca mi se intampla cu oameni cu care ma potrivesc si as vrea sa fiu prietena, insa daca ei suna/ dau mesaje insista mereu nu se poate. E ciudat ca sunt prietena cu oameni cu care nu ma potrivesc asa mult si nu pot fi cu oameni care imi plac. Si asta fiindca nu avem o istorie comuna. Nu am trait intamplator chestii care sa ne uneasca. Si nu se pot crea artificial situatiile astea, fortat.

Nu prea poti sa ai decat doi-trei prieteni. Apoi cu restul in functie de timpul pe care il ai esti semi-prieten, sau cunostinta. Din astea rezulta ca prietenia e mai mult accidentala – se intampla lucruri importante prin care treci cu celalalt si investesti timp.

Stii ce le poti zice ca sa scapi de ei? I’m already taken :P